Cântă greieraşii

Soarele-n apus. Linişte-i afară,
Şi doar greieraşii cântă a răcoare.
Cântecul lor tainic mi-a rămas pe veci
Şi-nsoţit de cântec doresc să trăiesc.

Şi doar câte-o dată, în seară senină
Câte-un câine latră de n-are stăpân el,
De-ţi pare că plânge după omul drag
Care nu mai este să-l mângâie-n prag.

Ce farmec de cântec îngână greieraşul,
De eşti la oraş nu vei avea şansa
Să-l auzi tu iar la sfârşit de zi
Toţi pleacă la somn fiind obosiţi.

Şi doar copilaşii doresc să mai stea,
Să mai fie-afară cu mama şi tata.
Pentru copii, viaţa abia sa-nceput,
Cântaţi greieraşilor, cântaţi cât mai mult.

Satul în amurg…

Un val alb de ceaţă
Trece peste sat,
Satu'-n depărtare
Pare-a fi uitat.

Satul în amurg
Lin se pierde-n zare,
Şi doar câinii buni
Singuratici latră.

Latră doar sunt câini
Şi ziua şi noaptea,
Simţind că stăpânul
Nu mai este-n viaţă!

Însă omul în viaţă
După cum noi ştim
Nu e singuratic
Pe acest pământ.

Doar în jur e lumea
Pe care-o iubeşti
De mai latră câinii
Mai vrei să trăieşti.