Tu, Eminescu fără vreme

Privesc la bustul aurit
Iar gândurile îmi sunt triste;
Cât de puţin tu ai trăit
Dar ai lăsat avere sfântă!

În viaţă tu ai fost legendă
Şi ai rămas aşa pe veci;
Tu, Eminescu fără vreme
Al nostru marele Poet!

Să ştii că-n ţara romănească
Au fost şi vor mai fi poeţi
Din cei ce sunt veni-va astăzi
Şi Păunescu-n Univers!

Eminescu, Eminescu

Eminescu, Eminescu!
Îngerul credinţei noastre
În Luceafăr tu prin vers
Ne-ai deschis imensitatea!

Eminescu, Eminescu!
Conştiinţa noastră sfântă
În Luceafăr tu prin vers
Ai cântat întreg pământul!

Eminescu, Eminescu!
Am fost doar o naţiune
Şi Vieru-aşa prin vers
A dorit să ne adune!

Eminescu, Eminescu!
Conştiinţa naţională
Şi Vieru-aşa prin vers
Avea dragostea de ţară!

Eminescu, Eminescu!
Ce se-ntâmplă azi la noi?
Nu-i Vieru-Eminescu
Eu vă plâng pe amândoi!

Eminescu, Eminescu!
Eşti Luceafărul de Sus
Te asemeni c-o planetă
Eşti aproape de Isus!

O ţară-ntreagă s-a trezit

O ţară întreagă s-a trezit
Din veşnicul ei somn,
Doar când Vieru a murit
Înflăcărat Poet şi om!

N-a mai răbdat durerea grea
De toate rele ce se-ntâmplă
În ţara Basarabia
Dorea doar bine cu cuvântul!

Având un dar Dumnezeesc,
Ce-apare o dată în milenium
Cu Eminescu-n gând şi-n vers
Înveşnicit e, fără vremuri!

De mic copil fiind orfan
Avea credinţă mare-n oameni,
Poetu-n versuri peste ani
A proslăvit-o şi pe mama!

Care nu poate fi vândută
De nimeni pe acest pământ
S-o preţuim că-i cea mai scumpă-
Acesta-i ultimul cuvânt!

Iar noi  cei care astăzi plângem
Pe-acest Poet în ultim drum:
S-avem izbândă, să învingem,
Să fim o ţară de români!