Vis de dragoste

Te-am dorit,
mi-ai venit
în vis
Te-am iubit,
ai mai vrut
într-adins...
N-am putut
să iubesc
mai mult,
deşi am mai vrut
ca-la-nceput:
Deie Domnul
aşa ceva
într-adins,
să nu se-ntâmple
decât
în vis...

Tu, femeie!

Tu, femeie, zâmbet dulce
În gând zilnic te admir.
Pe unde nu m-aş mai duce
Tot la tine eu revin.

Tu îmi eşti a mea speranţă
Cea mai scumpă pe pământ.
Fără tine viaţa toată
Nu am rost ca să înving.

Când de tine sunt departe,
În vis eu te văd mereu,
Parcă-mi spune: eşti aproape
Luna când apare-n cer.

Tu, femeie, taină scumpă,
Eşti o rază de lumină,
Pe unde nu m-aş mai duce
Tot la tine voi revine.

Grea e aşteptarea

Grea e aşteptarea
Atunci când iubeşti.
Aş trece şi marea
Doar să te privesc.

Dar cum eu să zbor?
Dacă aripi n-am.
Greu îmi este dorul
E fără hotar.

Grea e aşteptarea,
Dar mai am speranţă.
Aş trece şi marea
Să te strâng în braţe.

Dar cum eu să zbor?
Dacă aripi n-am.
Fermecat e dorul
E fără hotar.

Vino în pădurea deasă

Te aştept în orice seară
Tu la mine ca să vii.
Dragostea de prima oară
Nu se pierde în pustiu.

Vino în pădurea deasă,
Unde vântu-adie lin,
Să-ţi văd zâmbetul pe faţă,
Pe genunchii mei şezând!

Şi să fim singuri acolo
În pădurea-ntunecoasă.
Să-mi alini a mele doruri,
Şi să-ţi spun că eşti frumoasă.

Când vom adormi în noapte
Îngerul va fi cu noi,
Tu cu capul blând pe braţe,
Sărutând eu buze moi.

Tu eşti numai una

Numai liniştea în seară
Poate să ne spună:
- Te iubesc ca prima oară
Tu eşti numai una.

Numai vântul care-adie
Poate să ne spună:
- Că eu te iubesc pe tine
În viaţă eşti doar una.

Numai luna cea senină
Poate să ne spună:
Că eu te iubesc pe tine
Tu eşti numai una.

Numai soare-n dimineaţă
Poate să ne spună:
Că tu eşti cea mai frumoasă
Una doar pe lume.

Astăzi dorul mă doboară
Dacă nu te văd:
- Tu eşti scumpa mea comoară
Doar în tine cred.

Iubeşte-mă, femeie

Femeie, tu, femeie,
ce tare dragă-mi eşti.
Ce taină doar tu ştii,
de nu doreşti să vezi.

Cum dorul mă apasă,
fiind din cel mai greu
Şi lacrima-i amară,
atunci când nu te văd.

Iubeşte-mă, femeie,
aşa cum sunt eu azi
Cărunt, cu părul
ca un fulg de nea.

Mereu să se repete
a noastră primăvara
Cum viaţa se începe
din abecedar.

Iubeşte-mă, femeie,
ca Eva pe Adam
Doar ştii, a fost o taină
şi-o oră de păcat.

Frumoasă este viaţa
când este fericită
Al meu destin eşti azi:
iubit eu – tu iubită.

Te-am cunoscut în primăvară

Dedicată soţiei Iulia

Rămâi aşa cum te-am ştiut
- În mai, în primăvară.
Numai pe tine te-am iubit,
Te mai iubesc ca prima oară.

Te-am cunoscut în primăvară,
Mi-ai fost tu dragostea dintâi,
Iar amintirile-mi vin iară,
Când înfloresc în mai salcâmi.

Te mai iubesc ca-n primăvară,
În suflet mi-ai rămas pe veci
Îmi eşti şi azi soţie dragă
Ca-n primăvară te iubesc!

Iar locul sfânt unde noi seara
Ne întâlneam sub alb salcâm
Frumos miroase primăvara
Si ne îndeamnă să iubim.

Pentru că o iubeşti

Prin viaţă treci precum fiorul:
Mângâi, săruţi, dezmierzi cu-alin,
Alungi durerea, vindeci dorul
Tu eşti lumina şi izvorul
Iubirii sacre pe pământ...

Cine poate fi mai mult
Decât o femeie?
Şi pe cine o săruţi?
Este ea, femeia.

Cine poate fi mai tare
Decât o femeie?
Şi-o doreşti a câta oară,
Este ea, femeia.

Cine poate fi mai blândă
Decât o femeie?
Şi la cine-ţi este gândul?
Este ea femeia.

Şi cine mâhnit te face
Dacă nu femeia?
Şi cine mai tare-ţi place?
Este ea, femeia.

Cine poate să te facă
Ca şi cum nu eşti?
Ca apoi să te împace
Pentru că-o iubeşti.

Ce miros de tei în seară

Dedicată soţiei Iulia

Ce miros de tei în seară
mă pătrunde făr-să vreau
Iar când merg cu domnişoara
mă îmbărbătez mereu.

Doar sunt clipe de iubire
în viaţa asta rar de tot,
Dar ce pot face cu mine,
de-s îndrăgostit eu foc.

Şi doar teii tainici-tineri
ne vor însoţi oricând,
De iubesc o fată mândră
este dragostea dintâi.

Şi de am iubit odată
în viaţa asta pe pământ,
Am iubit o mândră fată
şi voi fi cu ea oricând.

Te rog, rămâi!

Te rog, rămâi, rămâi o noapte,
Doar te iubesc atât de mult.
Să-ţi spun de dragoste în şoaptă
Iar tu în tihnă să asculţi.

Şi la lumina lunii pline
Să tot privesc la chipul tău.
Să-ţi văd privirea ta divină
Cu buze dulci şi sânii moi.

În astă noapte împreună
Doar clipe dulci de dor s-avem.
În doi privind la luna plină
De toate-n viaţă să uităm.

Te rog, rămâi, rămâi o oră
Doar te iubesc atât de mult.
Şi să-mi alini a mele doruri
Iar eu cu drag să te ascult.

Te rog, rămâi, rămâi o clipă,
Doar te iubesc atât de mult.
Să-mi spui doar câteva cuvinte
Iar eu pe veci să nu te uit.

Ochi negri-căprui

Mândra-n bluză albă
Ochi negri căprui,
Am rămas pe noapte
Numai ei să-i spun.

Mândra ma-ntrebat:
„Dacă-i frig afară?”
Ca s-aşterne patul
În casa cea mare.

I-am răspuns mândruţei:
„Chiar de este frig
Numai împreună
O să ne-ncălzim”

Am rămas în noapte
Şi era chiar frig
Am răspuns în şoaptă
„Doar în doi să fim”

Şi de-i frig afară,
Ori de este cald
Mândra mea e-o floare
Nimănui n-o dau!

Gându-mi e la tine

Dimineaţa-i linişte, soarele răsare
Dinspre lac spre maluri adie a răcoare.
Şi-n lumina soarelui se zăresc în zare
Harnice albine, ieşind la strâns floarea.

Undeva departe mie-mi este gândul
Şi-mi apare-n faţă al tău chip şi zâmbet,
Şi-aş dori deseară lângă un salcâm
După-o zi cu soare să ne întâlnim.

Cred să vii, tu dragă, sper că mă iubeşti
Şi atunci în grabă găsim adăpost.
Gându-mi e la tine şi să ne iubim
Undeva departe cu miros de fân.

Iar tu îmbătată de a mea privire,
În grabă s-arunci totul de pe tine
Şi să fim doar noi în taina iubirii
Cum Adam şi Eva fără despărţire.

Doar după o noapte eu am înţeles:
Dragostea curată-i atunci când iubeşti
De aceea-ţi spun că mult te iubesc
De nu eşti alături - viaţa n-are sens.

În tăcerea de izvor

Pe acelaşi drum în seară
Vântul bate lin, mereu,
Încântat de primăvară
Mult doream să te mai văd!

Pomii verzi în primăvară
Înfloreau ca-n anii buni,
Eu cu dorul meu cel mare
Te-aşteptam să vii în drum!

Te vedeam cum vii în vale
Lângă-al nostru lin izvor
Doar salcâmii albi în floare
Ne erau însoţitori!

Ne alăturam îndată
Fiind copleşiţi de dor
Şi priveam unul la altul
În tăcerea de izvor!

Cât de tainică-dorită,
Dragostea-i pe-acest pământ
Doar cu tine viaţa-i scumpă
Numai tu îmi eşti în gând!

Codrii verzi sub cer albastru

Codrii verzi sub cer albastru
Lin foşnesc în orice zi,
N-au astâmpăr ei nici noaptea
Parcă sunt ca lumea vii!

Cine noaptea îi ascultă
Luna când pluteşte lin,
Decât doar îndrăgostiţii
Spre seară la tine vin!

Şi, fiind cuprinşi de farmec,
În astă noapte chiar senină
Nu refuză-o sărutare
Fata mândră şi divină!

Codrii verzi sub cer senin
Lin foşnesc în orice seară,
Doar la tine noi venim
Dragostea-i ca primăvara!

Va veni

Va veni-n ţară lucoarea
Neamul doar bogat să fie;
Nu cu-argint şi nu cu aur
Ci bogat prin omenie!

Va veni-n ţară dreptatea
Să muncim aici cu dor;
Cum a fost cândva-odată
O ţară mare şi-un popor!

Va veni-n ţară izbânda
Dragoste de neam şi fraţi;
Neamul nostu este mândru
De Ştefan Mare lăsat!