Doi ţărani

Un ţăran de la cosit
Încetişor, cu greu venea
Toată ziua a muncit
Obosit, flămând era.

Chiar îndată lângă sat
Alt ţăran l-a întrebat:
„De unde tu vii bădie
Aşa chinuit beteag?”

Cu o voce răspicată
Cel cu coasa îi explică:
„Nu se vede, de la coasă
Dacă sunt cu ea în mână!”

Deşi cel care întreabă
Astăzi n-a lucrat defel
Dar, să vezi, se-nteresează:
Îi pare că-s toţi ca el.

Iată-aşa se-ntâmplă vara
În Moldova pe la sat.
Unul umblă cu-ntrebarea,
Altul nici nu-şi vede capul.

Porcul şi oaia

Porcul trăind bine-n viaţă
Ba mai mult chiar: huzurind,
Azi în zori de dimineaţă
Stăpânul hotărî: "îl vând!"

Doar a prins în greutate
Nişte fălci de-o frumuseţe
Şi atunci stăpânu-n grabă
Se porni cu el la piaţă.

Iar la piaţă ca să vezi
Tot ce sufletu-ţi doreşte
Oi şi miei, capre şi iezi
Porcului îi dau bineţe!

Şi atunci porcul întreabă
Curios fiind cu foc:
Tu eşti oaie, cine poate
Să te-ngraşe ca pe-un porc?

Tu doar vezi cum arăt eu:
Gras, frumos şi grohăiesc
Nu mă cumpără, cum vezi
Deşi vreau să mai trăiesc.

Oaia, fiind oaie blândă,
I-a răspuns simplu de tot:
„Lapte, lână mai am încă”
Nu-s ca tine un gras porc.

De aceea trag nădejde
Că stăpânul va veni
Nu contează care-i preţul
De acord eu vă voi fi.

Tot aşa şi-n viaţa noastră
Se întâmplă uneori
Cineva nu-şi vede nasul
Ca e plin tot de gunoi!

Leneşul

Un ţăran a semănat
Popuşoi în „ogorod”
Toată vara n-a lucrat
Aştepta doar roada lor

Zi de zi era-n ospete
Şi dormea pân' la amiază
Se trezea ca să se-mbete
Până când a trecut vara.

Şi cum toamna a sosit
Ce să faci de-ţi este foame?
După roadă a venit,
Roada lui era buruiană.

Şi mă-ntreb aici pe mine
Cel de Sus ne face bine
Să munceşti şi-atunci aşteaptă
Cine-n traistă o să-ţi pună?

Boul şi măgarul

Peste-un pod în grabă mare
Vor să treacă amândoi:
„Dintr-un capăt e măgarul,
Iar din altul fuge-un bou”

Şi s-au întâlnit taman
La mijlocul podului
„Sunt măgar şi sunt avan
Mie să-mi oferi tu drum”

Atunci boul calm îi spune
Măgarului ce la-ntrebat:
„– Oare chiar nu ţi-i ruşine?
De-acum m-ai ofensat”

Însă boul, dacă-i bou
Sa înfuriat mai tare,
Şi fugind aşa pe pod
A căzut în apa mare

Iar măgarul de-i măgar
Pe bou nu la ascultat
Şi făcând doar câţiva paşi
Şi-a frânt nasul chiar la mal

Tot aşa şi printre lume
Cazuri se întâmplă multe
Şi doar scumpa omenie
Poate relele să-nvingă.

Viaţă grăbită

- Da dincotro şi unde alergi aşa de iute?
Profesorul pe doctor-asistent l-a întrebat.
- Of, dragă profesore am dat peste păcat
Soţia mea prea tânără a spus că nu mai vrea
De azi şi înainte să mai fiu lângă ea,
Că doar fiind eu doctor şi veşnic asistent
N-am observat că viaţa – trecut impertinent.
De-acea sunt în grabă spre casă cum se cade,
Ca nu cumva chiar astăzi să fiu schimbat cu altul.
Mi-a spus că lecţii să citeşi la doctori şi studenţi,
E lucru bun şi nobil, dar vezi că n-are preţ.
De-acea e mai bine ca timpul ce-ţi rămâne,
De azi şi mai departe să fii tu lângă mine
Iară eu în grabă mare supus la un supliciu
Voi face ce-i posibil ca să îmi schimb serviciul
Să fiu mereu în văzul soţiei mele scumpe,
Ca nu cumva nevasta să-mi facă zile scurte.
Că doar aşa se-ntâmplă la cei care se-nsoară
A doua, a treia sau nu ştiu a câta oară,
Iar când soţia este cu mult mai tinerică,
Ce ne rămâne nouă, decât să avem frică?
Şi vezi dragă profesore, nici nu ştiu ce s-aleg
M-aş potoli acasă şi să nu mai alerg,
La lecţii, de la lecţii şi iar în trei pereţi,
De nu-ţi ajunge timpul nici chiar în două vieţi.
Dar asta-mi este soarta şi n-am ce-alege-acum,
Soţia şade-acasă, iar eu grăbit pe drum,
Ca nu cumva să-ntârzâi c-o oră sau cu trei,
Că-mi face tot bagajul şi pleacă unde vrei.
De-aceea vă cer sfatul ca de la un bun frate:
Ce pot eu întreprinde, om învăţat cu carte?
Să stau lânga nevastă ori tot în grabă mare
La lecţii, de la lecţii - nu mi-a mai rămas răbdare!
Aşa se-ntâmplă-n viaţa asta, de nu eşti hotărât
Şi de-ai făcut un pas la dreapta, să nu uiţi şi de stâng.
De aceea aici sfatul oricui n-ar fi venit,
E de prisos nu alta, rămâne una bună -
Să fii tu chibzuit.

Capra, oaia şi o vacă

"Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat;
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grîu încărcat."
A.Donici.

Capra, oaia şi o vacă
Întro zi s-au apucat
Pe un deal carul să tragă
El, fiind nici nemişcat.

Şi cei trei atunci în grabă
L-au rugat pe un măgar
Să-i ajute ei să tragă
Încet carul plin la deal.

Un măgar, dar el îndată
Pe cei trei i-a ajutat,
Dar trăgea în altă parte
Carul neclintit rămas.

Au mizat ei doar pe sine
Carul rămănând pe loc.
Şi cine-i aici de vină?
Sunteţi mulţi, dar ce folos.

Tot aşa şi printre lume
Se întâmplă des în viaţă;
Numai când este-o unire
Să mizaţi unul pe altul.