Boul şi măgarul

Peste-un pod în grabă mare
Vor să treacă amândoi:
„Dintr-un capăt e măgarul,
Iar din altul fuge-un bou”

Şi s-au întâlnit taman
La mijlocul podului
„Sunt măgar şi sunt avan
Mie să-mi oferi tu drum”

Atunci boul calm îi spune
Măgarului ce la-ntrebat:
„– Oare chiar nu ţi-i ruşine?
De-acum m-ai ofensat”

Însă boul, dacă-i bou
Sa înfuriat mai tare,
Şi fugind aşa pe pod
A căzut în apa mare

Iar măgarul de-i măgar
Pe bou nu la ascultat
Şi făcând doar câţiva paşi
Şi-a frânt nasul chiar la mal

Tot aşa şi printre lume
Cazuri se întâmplă multe
Şi doar scumpa omenie
Poate relele să-nvingă.