Viaţă grăbită

- Da dincotro şi unde alergi aşa de iute?
Profesorul pe doctor-asistent l-a întrebat.
- Of, dragă profesore am dat peste păcat
Soţia mea prea tânără a spus că nu mai vrea
De azi şi înainte să mai fiu lângă ea,
Că doar fiind eu doctor şi veşnic asistent
N-am observat că viaţa – trecut impertinent.
De-acea sunt în grabă spre casă cum se cade,
Ca nu cumva chiar astăzi să fiu schimbat cu altul.
Mi-a spus că lecţii să citeşi la doctori şi studenţi,
E lucru bun şi nobil, dar vezi că n-are preţ.
De-acea e mai bine ca timpul ce-ţi rămâne,
De azi şi mai departe să fii tu lângă mine
Iară eu în grabă mare supus la un supliciu
Voi face ce-i posibil ca să îmi schimb serviciul
Să fiu mereu în văzul soţiei mele scumpe,
Ca nu cumva nevasta să-mi facă zile scurte.
Că doar aşa se-ntâmplă la cei care se-nsoară
A doua, a treia sau nu ştiu a câta oară,
Iar când soţia este cu mult mai tinerică,
Ce ne rămâne nouă, decât să avem frică?
Şi vezi dragă profesore, nici nu ştiu ce s-aleg
M-aş potoli acasă şi să nu mai alerg,
La lecţii, de la lecţii şi iar în trei pereţi,
De nu-ţi ajunge timpul nici chiar în două vieţi.
Dar asta-mi este soarta şi n-am ce-alege-acum,
Soţia şade-acasă, iar eu grăbit pe drum,
Ca nu cumva să-ntârzâi c-o oră sau cu trei,
Că-mi face tot bagajul şi pleacă unde vrei.
De-aceea vă cer sfatul ca de la un bun frate:
Ce pot eu întreprinde, om învăţat cu carte?
Să stau lânga nevastă ori tot în grabă mare
La lecţii, de la lecţii - nu mi-a mai rămas răbdare!
Aşa se-ntâmplă-n viaţa asta, de nu eşti hotărât
Şi de-ai făcut un pas la dreapta, să nu uiţi şi de stâng.
De aceea aici sfatul oricui n-ar fi venit,
E de prisos nu alta, rămâne una bună -
Să fii tu chibzuit.