Un ţăran a semănat
Popuşoi în „ogorod”
Toată vara n-a lucrat
Aştepta doar roada lor
Zi de zi era-n ospete
Şi dormea pân' la amiază
Se trezea ca să se-mbete
Până când a trecut vara.
Şi cum toamna a sosit
Ce să faci de-ţi este foame?
După roadă a venit,
Roada lui era buruiană.
Şi mă-ntreb aici pe mine
Cel de Sus ne face bine
Să munceşti şi-atunci aşteaptă
Cine-n traistă o să-ţi pună?
Atita scapare - trimat sotiile peste hotare,
RăspundețiȘtergereSi ziua in baruri beau berea amara,coniac si rachiu
Casa in buriene ce asterne troiene - sarac si pustiu.
Si tineri barbatii in beci petrec viata uitind de copii.
Sergiu, am citit nu numai acest copmentariu (care după mine este foarte binevenit), dar, ţi-am citit în întregime şi veresul .Mi-a plăcut. Paremi-se, că chiar
RăspundețiȘtergereţi-am făcut şi un comentariu. Sunt deacord cu tine!
Acesta l-am compus expromt ,mi-a creat careva asociatii fabula dvs. si apoi era suficient sa privesc in fereastra la barul de vizavi pentru ca sa imbrac gindurile in cuvinte :)
RăspundețiȘtergereŞi-ai făcut-o bine, este realitatea, are nu putem să o negăm. De altfel, aşa şi se scriu versurile:ai citit ceva, ai privit ceva, ai fost martor ocular ect, iar restul este pixul şi o foaie albă de hârtie (bineînţeles, când mai ai şi ce spune) Cred, că eşti de acord cu mine!
RăspundețiȘtergere