Unde nu m-aş duce

Preţuiţi viaţa,
Preţuiţi-o mult,
Căci ea o singură dată
E lăsată pe-acest pământ...

Unde nu m-aş duce,
Oricând mă întorc.
La casa mea scumpă
De care mi-i dor.

Mă-ntorc orişicând,
Când dorul m-apasă
La casa mea scumpă
Să-mi văd copilaşii.

Şi doru-mi de casă
Îmi vine mereu,
Deloc nu mă lasă
Şi plâng făr să vreu.

Acasă mă cheamă
Din nou nostalgia
Mă întorc în grabă
Copiii să-mi văd.

Nostalgie

La salcâmul cel din poartă
Gândul mă duce,
gândul mă-ncearcă...

Nostalgia, nostalgia,
Nu mă lasă-n pace.
Nostalgia, nostalgia,
Nici când nu mă lasă.

Orişicând mi-i dor
Unde nu m-aş duce,
Casa cu pridvor
Mi-a rămas în suflet.

Dorul mă-nsoţeşte,
Zilnic făr' să vreau,
Casa părintească
Tu răgaz nu-mi dai!

Astăzi nu e nimeni
Din cei dragi ce-au fost.
Nici mama, nici tata
Nu se mai întorc!

Ei nu pot de-acolo
Să ne de-a de ştire.
Ne-a rămas doar dorul
Şi cu nostalgia.

Dorul, nostalgia
Nicicând nu mă lasă
Casa părintească
Îmi mai dă speranţă.