Afară-i primăvară

Afară-i primăvară,
Câtă frumuseţe:
Copacii în floare,
Soarele sclipeşte.

Afară-i primăvară,
În grădină-albine
Au eşit la soare
Florile să-nvie.

Afară-i primăvară,
Soarele-i mai sus.
Nu-i departe vara
Ce-o iubim nespus.

Afară-i primăvară,
Cântă ciocârlia,
În zbor ne-nconjoară,
Câtă bucurie.

Afară-i primăvară,
În jur numai verdeaţă,
E ca prima oară,
Când iubeşti o fată.

Îmi vine câte odată-n gând

Îmi vine câte-odată-n gând,
Când mi-i greu pe suflet tare,
Să sparg gheaţa încălzind
Cu-a mea lacrimă amară.

Îmi vine câte-odată-n cap
Să iubesc întreg pământul,
Însă nu ştiu cum să fac
Să-mpac dorul meu şi gândul.

Mereu mama-mi vine-n vis,
Mult mă bucur orişicând,
Dar s-o văd eu într-adins,
Astfel este al meu gând.

Dorul, dragostea, iubirea,
Îmi apar mereu în gând.
Cine poate să-mi aline
Amintirile când vin?

Omul, cât el mai trăieşte
Mult munceşte zi de zi,
Doar prin fapte este veşnic
Altceva nu poate fi.

Îmi vine câte odată-n gând,
Când mi-i dor de mama tare,
Să sparg mormântul plângând
Să mai văd o primăvară!