Plânge Prutul şi suspină

Plânge Prutul şi suspină -
Toată ţara-n lung şi-n lat
Că poetul nu mai vine
Azi spre stele a plecat.

Şi bătrânul nostru Nistru
Curge-n vale zbuciumat,
Astfel îşi exprimă plânsul
Că poetul ne-a lăsat.

Bucovina-i tristă tare
Plânge-n hohote cu lacrimi
Toată România Mare,
Petrecândul spre Luceafăr.

Iar prin codrii veşnici mândri
Cucul cântă-ndurerat,
Astfel îşi exprimă gândul
Poetu-n Rai s-a ridicat.

Doamne, cu ce a greşit Poetul
Dacă l-ai luat grăbit?
Iar de a plecat El merită
În Rai să fie ocrotit.

Poetul nicicând nu moare

Poetul nicicând nu moare
Doar se-nalţă în cer Sus,
Fosta-i munca cu sudoare
Se odihneşte-n Univers!

Poetul nicicând nu moare
El vine în orice casă,
Ne–aminteşte-n primăvară
Cât e viaţa de frumoasă!

Poetul nicicând nu moare,
Au rămas cărţile lui
Moştenire pentru ţară,
Pentru generaţii noi!

Poetul nicicând nu moare,
El nu pleacă în deşert,
Iar cum vine primăvara
De poet îşi amintesc!

Poetul nicicând nu moare,
Oricând vine-n poezie,
Este scump la fiecare
Mă alină şi pe mine!

Poetul nicicând nu moare,
A plecat în Univers,
Şi cu dorul doar de ţară
Ne mai scrie câte-un vers!

Poetul nicicând nu moare,
Se preface într-o stea.
El de Sus ca lumânarea
Veşnic vă va lumina!

Poetul nicicând nu moare,
El devine veşnicie,
De-a muncit el cu ardoare
El rămâne-n Poezie!

Iubeşte-ţi limba

Iubeşte-ţi limba,
Iubeşte-o mult,
Doar este una
Pe-acest pământ.

Iubeşte-ţi ţara,
Iubeşte-o mult,
Este-o comoară
Ce doru-i duc.

Iubeşte-ţi limba,
Iubeşte-ţi ţara,
Ţara-i doar una
Precum e mama.

Enigmatică creaţie

Enigmatică creaţie:
Universul şi pământul...
Enigmatică creaţie:
Luna, soarele şi vântul...

Enigmatică creaţie:
Soarele în dimineaţă...
Enigmatică creaţie :
Este omul, este viaţa...

Enigmatică creaţie:
Apus, răsărit de soare...
Enigmatică creaţie:
De ce sufletul mă doare...???