Alfabetul latin

Vorbim cu toţi aceeaşi limbă,
Lăsată-n suflet de străbuni.
De ce atunci nu poate-nvinge
În ţară alfabetul cel latin?

Ori nu suntem stăpâni acasă,
De-a supraveţui la carte?
Ori conştiinţa nu ne lasă,
De-a deveni o limbă vastă?

Să nu ne fie de ruşine
În ţara noastră să citim?
Firesc cu buchiile latine
Că doar acasă noi trăim?

Sperăm la conştiinţa noastră
Vom fi stăpâni noi întru totul
Iar ţara noastră românească
S-o proslăvim în orice strofă.

Să nu ne ponegrim noi ţara
Iar graiul să răsune pretutideni
Sperăm să fim o Românie Mare
Şi-n veci nicicui să nu ne vindem.

A noastră limbă este mândră
Lăsată din strămoşi, străbuni
Nici alfabetul nu se vinde
Precum nici ţara de români.

Sub cerul albastru aici pe pământ
Sfânt alfabetul şi limba română.
Ajută-ne Doamne să-l ocrotim
De forţele rele, şovine, păgâne.

Venim din străbuni de la Ştefan cel Sfânt
Cu neamul şi graiul latin fără teamă
Al nostru să fie acesta pământ
Să nu mai plătim nimănui nici o vamă.