Mai mult ca poet

În memoria marelui poet al neamului românesc

Adrian Păunescu 20 iulie 1943- 05 noiembrie 2010

Zguduitoare veste
în ţara românească
Nu este Păunescu,
el a plecat spre aştri.
O boală nemiloasă
poetul ne-a răpit
Acum noi ce ne facem
cu dorul cel cumplit?

Poet al tuturora
al României mari
Născut el în Moldova
într-o frumoasă vară
Fiind un prunc atunci
de trei sau patru luni
Pe ţăvile de tun
trecut-a peste Prut!

O lume-chinuită
în război a pătimit
Trecut-au ei graniţa
de sârma cea cu gimpi
Să-şi caute izbândă
în ţara lor cea mare
Barbar ce-a fost răpită
de dictatorul Stalin!

Zguduitoare veste
suntem noi astăzi trişti
Poetul nu mai este,
dar ne-a lăsat ce-a scris
De la Eminescu-ncoace
n-a fost poet mai mare
Dorindu-i ţării pacea
şi-n suflet alinarea!

Zguduitoare veste
în toată Basarabia
Păcat că azi poetul
nu poate ca să vadă
Cum plânge ţara-ntreagă
şi mare şi-acel mic
Iar "Flacăra" lui arde,
cum este el iubit!

Zguduitoare veste
şi-n munţii-nalţi Carpaţi
O dragoste-a lui Ştefan
ce-n vers el l-a cântat
Trist zbuciumul răsună
prin codrii îngălbeniţi
Poetul nu mai vine,
el este-nveşnicit!!

Plânge Prutul şi suspină,
Nistrul e neliniştit
Plânge ţara România
cu tot neamul cel iubit
Suntem mândri noi de ţară,
de poetul nostru drag
Un poet de-aşa valoare,
este-un secol aşteptat!

Va rămâne peste veacuri
harul lui Dumnezeiesc
Un izvor de bunătate,
e mai mult ca un poet
Suntem trişti aşa e viaţa,
azi poetul nu mai este
Fiind obosit de viaţă
a plecat spre Eminescu!