Dumnezeu când s-a-nălţat
Înspre cer, spre stele Sus;
Pe pămînt el a lăsat
Omului drag, dor şi cuget.
Dumnezeu când s-a-nălţat
Ca din cer să ne privească,
Omului i-a dat un sfat:
Să aibă doar bunătate!
Dumnezeu când s-a-nălţat
A-mpăcat o lume-ntreagă,
Să nu ne sfădim noi, fraţi
Şi să ne iubim tot neamul.
Dumnezeu când sa-nălţat
S-a aprins în cer o rază;
Şi în jur s-a luminat
Omenirea ca să vadă!:
„Este o putere mare
Care zilnic ne priveşte,
Şi cu lună şi cu soare
El pe noi ne ocroteşte!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu