A iubit acest pământ

A iubit acest pământ
Pân la ultima suflare.
Şi cu Eminescu-n gând
A plecat spre steaua Mare!

A iubit acest pământ,
Vatra doinelor străbune.
Viaţa lui e-un legământ
Pentru noi urmaşi rămâne!

A iubit acest pământ,
Doina noastră ce suspină.
Întristat  cu dor plângând
Pe Carpaţi şi Bucovina!

A iubit acest pământ,
Graiul nostru românesc,
Îngrijorat fiind oricând
Să păstrăm tot cei firesc!

A iubit acest pământ,
Mama, ţara şi semenii.
Nu este nimic mai scump
Cu ce poţi să le asemeni!

A iubit acest pământ,
Zbuciumul în codrul verde,
Păsările-n zori cântând,
Vestitorii primăverii!

A iubit acest pământ,
Ca pe-un strugure de poamă
„Albinuţa” rând cu rând
Scrisă-a fost cu dor de mamă!

A iubit acest pământ,
Apa Prutului ce curge,
Două maluri împărţând
Ţara România scumpă!

A iubit acest pământ,
Liniştea în dimineaţă.
Cu-alfabetul lui cel scump
Copiii să-nceapă viaţa!

A iubit acest pământ
Pân la ultima suflare.
Spre Eminescu cu avânt
Să mai pună-o lumânare!