E-o filozofie viaţa...

De ce omu-i pe pământ
Dacă el puţin trăieşte?
Ce folos: vorbeşte, cântă
Dacă el nu este veşnic?

Cum se naşte el nu ştie
Dar treptat îi vine simţul;
Nu trăieşte-o veşnicie
Precum este el-pământul!

Ce folos că ştie totul
Printre ei se nasc şi genii;
Universul este-o forţă
Însă nimeni nu o vede!

Începutu-i cu sfârşit
S-a născut, trăieşte, moare;
Nu mai spune un cuvânt
Nu se plânge că îl doare!

Mai apoi îngrăşăminte
Cu pământul să te-asemeni;
Numai Dumnezeul-Sfântul
Ne încumetă să credem!

Cine poate să-nţeleagă
Ce se-ntâmplă după noi?
Omul cât trăieşte-ntreabă
Cei cu viaţa de apoi?!

Numai omul ticălos
Ce trăieşte-aici în viaţă;
Vrea să fie ca Cristos
Şi să mai învie-odată!

Dar zădarnic îi e gândul
Crede-n înviere-Sus;
De când lumea-i şi pământul
A-nviat numai Iisus!!

E-o filozofie viaţa
Începutul are capăt;
S-o trăim, viaţa-i odată
Şi să nu uităm de moarte!