Secunda

În orişice secundă
pe întreg pământul
Un om viu se frânge,
pleacă-n infinit el!

Ce-ar fi ca secunda
să mai zăbovească?
omul să nu moară
Şi să mai trăiască!

Dar aşa-i secunda,
orologiul bate,
Clipa de te-ajunge,
nimic nu poţi face!

În orişice secundă,
pe întregul glob
Bucurie multă:
- se mai naşte-un om!

Ca apoi să crească,
să înveţe bine.
Şi să făurească,
binele în lume!

Să-nţeleagă multe
şi să pătimească.
Pe glob ce se-ntâmplă,
ce-i cu viaţa noastră?

Să iubească lumea
dată pe pământ.
Fiind cu raţiune
vrea să ştie mult!

Să-şi crească copiii,
buni şi înţelepţi
În viaţă să devină,
doar voinici, isteţi!

Şi doar când mai bine
le-nţelegi pe toate
Din nou clipa vine
orologiul bate!

Ca să-ţi amintească:
Omule, de-ajuns!
Te-ai născut în viaţă
şi-ai muncit prea mult!

Acum clipa-ţi vine
pe neaşteptate.
Ca să pleci, de unde
nimeni nu se-ntoarce!

După care iar din nou,
vine-o clipă-n viaţă
Se mai naşte încă-un om
pe glob să trăiască!

Aşa este legea vieţii,
este-o taină infinită...
Veşnic este, se roteşte-
cât va fi întreg pământul!