Mărinimos şi fericit era
Alături de semenii lui.
Cu–amară lacrimă plângea
Destinul Basarabiei.
Cu sufletul curat oricând
A plâns el ţara mult trudită
Cu România sfântă-n gând
Şi soarta ei mult pătimită.
Fiind creştin dintre cei sfinţi
Mereu vorbea cu Dumnezeu
În lume pace, pe pământ
Să înflorească neamul său.
N-avea nimic în suflet rău
Şi la duşmani le dorea bine,
Precum şi sfântul Dumnezeu
La toţi ne-arată calea bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu