Mai mult ca fraţii

Plânge şi suspină cerul
A rămas ţara orfană
A murit poetul Vieru
Ce-a făcut doar nu dispare!

L-a iubit pe Eminescu,
El fiind mai mult ca frate,
L-a înveşnicit în versuri
Cu lacrimi au plâns Carpaţii!

Cu cît har şi câtă milă
Înălţat-au acest neam,
Iubeau ambii Bucovina
Cea furată de duşmani!

Lacrimile-au fost amare
Şi la unul şi la altul,
Au cântat în versuri ţara
În româna cea curată!

În hohote de plâns şi dor
Ambii şi-au jertfit şi viaţa
Pentru-acest frumos popor
Spre izbândă şi dreptate!

Plânge şi suspină ţara
Întreg neamul românesc
Că poetul nostru mare
Nu ne va mai scrie-un vers!

În istoria de neam
Nu s-a mai aflat să fie
Doi poeţi şi doi titani-
Vor rămâne-n veşnicie!