Testamentul

Dragii mei, vă scriu să ştiţi:
V-am iubit întotdeauna,
Doar atunci când n-o să fiu
Să citiţi aceste rânduri.

Doar cei scumpi să mă-nconjoare
În casa mea unde-am crescut,
Soarele când va răsare
Să nu lăcrămaţi mâhniţi.

Să păstraţi în amintire
În viaţă cum am fost mereu,
Iar Şopen să-mi dea de ştire
Că-n mormânt îmi va fi rău.

Sub pământul liniştit,
Unde-i fără margini viaţa
Şi vă rog nu vă mâhniţi-
Asta-i ultima mea casă.

Şi să nu uitaţi porunca:
-De cum vine primăvara,
Să-mi sădiţi la cap un nuc,
Să am umbră toată vara.