Trecut-ai tu eterna cale

(vis despre mama)
Mamă, am vrut să-ţi spun
Durerile mele-duium,
Atât de multe,
Atât de multe şi de grele
Încât nu ştiu dacă le vei înţelege.

Tu, mamă scumpă, nu mai eşti
Trecut-ai tu eterna cale,
În vis acolo te zăresc
Şi zilnic eu te plâng de jale.

Stai lângă vatra de cuptor
În flacăra de foc de vreascuri
Te pregăteai pâine să coci
Dar amintirile te-apasă.

Sunteţi în doi cu nepoţica
În faţa focului de rând cu tine
Ştiind prea bine că mămica
De acolo-n veci n-o să mai vină.

Şi te frământă gânduri multe
Te rogi în şoaptă îngânând
Cu ochi la nepoţica ţintă
De lacrimi faţa tot ştergând.

De ce-i aşa, de ce se-ntâmplă?:
Se-ntreabă mama-n gând pe sine,
Simţind prea bine că-n curând
Va părăsi această lume.

Afară-i noapte, bate vântul,
Iar satul pare pustiit
Mereu la tine-mi este gândul
În vis te văd că ai venit.

Să te întorci din nou acasă,
Te văd cum baţi încet la geam,
Pe noi să ne mai vezi o dată,
Aşa în vis eu mă gândeam.

De-ar fi să mai trăiesc o viaţă
Mi-i dor de fiica mea mereu,
Ca s-o mai văd la faţă-odată
Aşa-l rugam pe Dumnezeu.