Două taine

În viaţă orice om de vine
Se naşte de-acum cu soartă
Două taine sunt pe lume:
Naşterea, precum şi moartea.

Şi la una şi la alta
Tot depinde doar de soartă.
N-a fost nimeni întrebat,
De-a sosit ceasul în prag.

Naşterea e bucurie
Cu nerăbdare aşteptând
Alta-i când în veşnicie -
Ai plecat de pe pământ.

Cine-mi spune de ce moartea
Când mai bine-i de trăit
Ea vine ca să te prade
Ca un barbar şi un hain?

Ea te duce-n întuneric,
Unde nimeni nu te vede
Vom zăcea acolo, frate,
Veacuri mii nenumărate.

Chin năprasnic şi amarnic,
Care vine peste toţi
Să nu credeţi că toţi viii
N-au să fie printre morţi.

De-aceea vin cu grijă
Faţă de cei muritori,
Nu uitaţi că viaţa-i una
Şi ea trece sclipitor.

Recunosc că-n astă viaţă
Milostivă mi-a fost soarta
M-am născut cu a mea stea
S-o trăesc cum oi putea.

De-am venit pe-acest pământ,
N-avem dreptul să nu fim.
Înţelepţi şi oameni buni
Pe parcursu-ntregii vieţi.