Sărmana noastră ţară

Sărmana noastră ţară
Cu plaiul tău străbun,
Mă-ntreb a câta oară
De ce suntem străini?

Moldovă, casa noastră
Cândva ai fost bogată
Aveai pământuri vaste
Azi ai rămas săracă.

Şi unde ţi-i pământul
Cel rodnic ca o mamă?
De ce nu-ţi ţii cuvântul
Ţării Moldovei, graiul?

Ajunge cât poporul
Nu-şi mai munceşte glia!
Şi unde-i viitorul
Mizând pe viclenie?

Unde ne este ţara
Cu munţii mari Carpaţi?
Nistrul curgând în mare
Şi dragostea de fraţi.

Aşa se-ntâmplă-n viaţă,
Când ţara e vândută
Nici râu, nici drum, nici mare
Nu mai vorbesc de munte.