În memoria poetului V. Vîsoţski (1938-1980)
Fraţilor, vă rog din suflet, nu grăbiţi carul cu boi
De la casa de pe urmă nu se-ntoarce înapoi
De aceea-n astă clipă aş mai vrea să fiu cu voi,
Să privesc la lumea tristă petrecându-mă-n zăvoi.
La căsuţa sub pământ fără uşă şi fereşti
Acest somn e un vis frânt în vieţele omeneşti
Aş mai vrea să fiu acasă cu copiii împreună
Însă moartea nu te lasă, ea vine ca o furtună.
Aş mai vrea încă o dată să vă văd pe toţi în vis
Dar cum ştiţi nu mai am şansa, de-am plecat de pe pământ.
Toate visurile, care au rămas pe acest pământ
Vor veni la fiecare la cel viu şi la cel scump.
De-aceea înc-odată eu vă rog şi-ngenunchez,
Când mă va petrece satul lin cu carul mă duceţi
Este drumul de pe urmă şi vine la fiecare.
Nu grăbiţi boii cu carul, chiar de e făr-de-nturnare.
Aş dori încă-un popas: să-mi văd încă-o dată satul,
Să-mi văd casa părintească cu copiii şi nevasta.
Aş mai vrea încă o dată să fiu viu pe-acest pământ
Orice început de viaţă evident are sfârşit.
Fraţilor, vă rog din suflet, nu grăbiţi carul cu boi
De la casa de pe urmă nu se-ntoarce inapoi,
Aşa petrecut a fost în drumul lung Hamlet-Vîsoţski
El fiind ca un proroc chiar şi-a scris şi moartea-n versuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu